This website is no longer up to date. BUT: The fight for a sustainable and fair food system is far from over. Here you can find all partners who continue this fight – also in your country!
Majoritatea alimentelor pe care le cumpărăm de la supermarket sunt contaminate cu încălcări ale drepturilor omului și cu distrugerea mediului. Totuși, aceste ingrediente fără gust rămân adesea invizibile pentru noi. Cu fiecare înghițitură, noi facem posibilă exploatarea muncitorilor, contaminarea cu pesticide a solului și a apelor subterane sau acaparearea terenurilor de la populațiile locale. Toate acestea se întâmplă pentru ca marile corporații și lanțuri de supermarketuri să poată produce hrană mai repede, mai mult și mai ieftin. Muncitorii migranți și femei sunt printre cei mai grav afectați de practicile comerciale nocive de-a lungul lanțurilor noastre de aprovizionare cu alimente. Deși muncitorii migranți și femei joacă un rol important în producția alimentelor, de multe ori ei nu reușesc să se hrănească pe ei și familiile lor în mod corespunzător, au un statut legal incert sau se confruntă cu discriminare.
Află ce ingrediente invizibile se ascund în hrana noastră! Află mai multe despre problemele pe care le provoacă și de ce o lege europeană puternică e o soluție la care ar trebui să contribui și tu!
Călătoria hranei noastre de la câmpul agricol, trecând prin procesare și până la supermarket, este una lungă. În sectorul agroalimentar, multinaționalele folosesc lanțuri de aprovizionare complexe, cu multipli subcontractori care pot fi greu de urmărit, pentru a-și dilua responsabilitățile. Consecințele negative ale acestor practici de afaceri sunt de multe ori resimțite cel mai mult la începutul lanțului de aprovizionare, acolo unde muncitorii – în special femei și migranți – sunt adeseori exploatați și forțați să muncească în condiții improprii.
Află povestea din spatele hranei noastre și ce probleme conține fiecare produs.
Uniunea Europeană este cel mai mare producător de lapte din lume și crește în jur de 23 de milioane de vaci de lapte. Pentru a ajunge la acest randament uriaș, e nevoie de un stil industrial de producție, care determină o gamă largă de probleme pentru animale și pentru mediu.
Producția intensivă a lactatelor este asociată cu un nivel ridicat al densității animalelor și cu utilizarea crescută a pesticidelor și a fertilizatorilor chimici. Provoacă poluarea solului și a apei și are un impact considerabil asupra altor caracteristici ale habitatelor și ale peisajului. Industria lactatelor are un impact negativ și asupra biodiversității. Ca să nu mai vorbim de bunăstarea precară a vacilor de lapte. Mai mult, pășunile gestionate intensiv au o influență negativă asupra tiparelor de migrare și de iernare ale păsărilor sălbatice.
Deși numărul fermelor din Uniunea Europeană a scăzut cu rapiditate în ultimele decenii, producția de carne din multe state crește în mod constant. Producția la scară largă a cărnii este obținută prin ferme industriale enorme care înghesuie un număr uriaș de animale în spații insuficiente. Acest tip de producție industrială aduce probleme sociale, economice și de mediu.
Una din consecințe este concentrarea lanțurilor de aprovizionare, ducând la ferme tot mai mari și mai mari, cu mai puțini fermieri și mai puține rase de animale. În același timp, prețurile sunt împinse în jos și mulți mici fermieri au dat faliment. În plus, producția cărnii pe model industrial în spații enorme și aglomerate creează rezistență la antibiotice, provoacă poluarea aerului și a apei și amplifică defrișările, pierderea biodiversității și acapararea terenurilor în scopul producției extinse de soia pentru hrana animalelor.
Nu în cele din urmă, producția industrială a cărnii contribuie semnificativ la schimbările climatice, producând un procent important din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră.
Sucul de portocale este sucul cel mai consumat din lume. La nivel global se produc anual 50 de milioane de tone de portocale – din care 86% sunt procesate pentru suc. Cel mai mare cumpărător este Uniunea Europeană. Totuși, numeroase probleme sunt legate de producția acestei băuturi preferate de la micul dejun.
Producția fructelor are loc pe plantații enorme de monocultură în care pesticidele se folosesc intensiv, lăsând o amprentă ecologică mare. În plus, muncitorii au de multe ori probleme de sănătate din cauza condițiilor de lucru și a salariilor extrem de mici. Fermierii din lumea întreagă sunt la cheremul a trei mari companii cumpărătoare, care au fost acuzate în mod repetat de formarea de carteluri, corupție și comportament anti-sindical.
Sucul concentrat este ambalat de companii de îmbuteliere, transportat pe nave și vândut de lanțurile de supermarketuri din Europa la prețuri extrem de mici. Acest lanț de producție, precum și rutele lungi de transport, contribuie la schimbările climatice și produc poluarea mediului.
Uniunea Europeană este de departe cel mai mare importator de banane din lume. Fructele sunt produse predominant în Asia, America Latină și Africa. Totuși, condițiile de producție sunt în mod constant semnalate a fi problematice, în special pentru fermierii locali.
Spre exemplu, muncitorii de pe plantațiile de bananieri din Ecuador se plâng de salarii nepermis de mici și ore suplimentare neplătite. Mai mult, munca pe plantații este precară deoarece angajatorii nu oferă locuri de muncă permanente, iar muncitorii obțin de multe ori doar contracte pe termen scurt. Ei sunt foarte puțin protejați când folosesc pesticide periculoase. În multe cazuri, sindicaliștii au fost hărțuiți. În special femeile suferă de pe urma acestor condiții de muncă precare. Etichetele cunoscute, cum este Rainforest Alliance, nu garantează întotdeauna respectarea drepturilor omului.
În plus, utilizarea extinsă a pesticidelor contribuie la poluarea apei și a aerului, precum și la pierderea biodiversității.
O cercetare realizată de Our Food. Our Future în zona Agro Pontino (Lazio, Italy) dezvăluie condițiile inumane cu care se confruntă zilnic muncitorii din câmpurile agricole. Studiul investighează încălcarea drepturilor muncitorilor – neplătiți sau plătiți prea puțin, fără contract, program lung, lipsa protecției când folosesc pesticide, dopajul – în special muncitoarele migrante, care suferă și de pe urma violenței de gen. Produsele legate de acest studiu includ vinetele, roșiile, dovleceii, anghinarea, morcovii, ciupercile și altele. Aceste legume intră pe piața UE și ajung în sute de supermarketuri în care noi ne facem zilnic cumpărăturile! Deși noi ne concentrăm asupra Italiei, astfel de încălcări ale drepturilor omului predomină în lanțurile de aprovizionare cu legume din toată lumea.
Cafeaua este o băutură de zi cu zi preferată de milioane de oameni din toată lumea. Însă producția la scară largă a boabelor de cafea are consecințe drastice sociale și economice. Exploatarea prin muncă a copiilor este o problemă răspândită în sectorul cultivării cafelei; de multe ori, familii întregi muncesc pe plantații. Salariile culegătorilor de cafea sunt de obicei foarte mici, iar mulți dintre ei lucrează în condiții asemănătoare sclaviei. Aceste condiții includ dependența de angajator până la achitarea datoriilor către acesta, sau un program de lucru excesiv de lung, care pune în pericol sănătatea muncitorilor. Practica răspândită a cultivării la soare în locul cultivării în sisteme agro-forestiere duce la defrișări, care contribuie semnificativ la schimbările climatice. Utilizarea intensivă a pesticidelor și cultivarea sub formă de monoculturi reprezintă o amenințare importantă asupra biodiversității.
Jumătate din produsele din supermarketurile europene conțin ulei de palmier (de exemplu crema de ciocolată, biscuiții, săpunurile etc), ceea ce înseamnă că pentru consumatori este foarte greu să le evite. Cea mai mare parte din uleiul de palmier din UE este folosit pentru combustibili agricoli, iar multe produse pe care le cumpărăm au fost transportate cu vehicule alimentate cu ulei de palmier. Producția uleiului de palmier are efecte devastatoare asupra oamenilor, precum și asupra mediului.
Consecințele ecologice ale extinderii plantațiilor de monocultură cu palmieri de ulei includ defrișarea, pierderea biodiversității și degradarea mediului. În plus, condițiile de producție sunt caracterizate de acapararea terenurilor și încălcarea drepturilor populațiilor indigene, utilizarea neprotejată a pesticidelor periculoase și ignorarea drepturilor muncitorilor.
Etichete ca RSPO – the Roundtable on Sustainable Palm Oil (Masa rotundă a uleiului de palmier sustenabil) – s-au dovedit ineficiente în privința modului în care standardele lor sunt interpretate şi aplicate.
În jur de 365 de milioane de găini ouătoare erau crescute în Uniunea Europeană în 2019. Sistemele de adăpostire în cuști sunt o practică obișnuită folosită de fermierii UE care cresc găini ouătoare, iepuri şi porci. Însă această metodă de producție industrializată este asociată cu un cost ridicat pentru animale și pentru mediu.
Sistemele de cuști sunt caracterizate în acelaşi timp de densități mari de stocare şi de niveluri ridicate de izolare a animalelor, fiind adesea utilizate în cadrul operațiunilor la scară largă. Aceste caracteristici, împreună cu practicile de gestionare asociate, au un impact direct şi indirect nu doar asupra sănătății şi bunăstării animalelor, ci şi asupra amprentei de mediu a fermei şi asupra performanței sale economice şi sociale.
Barometrul pentru cacao din 2020 arată că deşi se iau măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă din producția de cacao, acestea nu sunt nici pe departe suficiente. O gamă largă de probleme sociale și ecologice sunt asociate cu consumul acestei boabe atât de populare.
Una din problemele cele mai dramatice este exploatarea prin muncă a copiilor. În jur de 1,5 milioane de copii sunt afectați de această practică îngrozitoare. Majoritatea acestor copii (cam 94%) sunt supuși celor mai grave forme de exploatare prin muncă, unii dintre ei chiar fiind vânduți ca sclavi și forțați să muncească fără plată. Mai mult, producția de cacao este caracterizată de probleme sociale ca sărăcia, inegaltatea de gen, lipsa accesului la educație, încălcări ale drepturilor muncitorilor și condiții de lucru asemănătoare sclaviei.
În ceea ce privește mediul înconjurător, câteva dintre consecințele devastatoare ale producției de cacao sunt utilizarea pesticidelor, defrișările și degradarea terenurilor.
Reglementările cu caracter obligatoriu sunt cheia garantării unor condiții de muncă decente și a asigurării protecției mediului și a climei: ele pot trage la răspundere companiile pentru daunele pe care le provoacă de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare! Un regulament UE puternic ar armoniza legile din toate statele membre și ar crea condiții de concurență echitabilă pentru toți actorii, în care apărarea drepturilor omului și protejarea mediului vor fi obligatorii. S-ar crea un lanț de aprovizionare în care problemele existente nici nu ar mai putea să apară. Mai ales grupurile vulnerabile care nu au cum să-și apere drepturile au nevoie de o protecție specială. Acestea includ muncitorii migranți, în special femeile și copiii, dar și micii proprietari de terenuri. Ei suferă în mod disproporționat de pe urma practicilor comerciale abuzive ale companiilor.
Află mai multe despre modul în care poate fi de ajutor o lege europeană privind lanțurile de aprovizionare!
În ultimii ani, companiile au creat strategii privind responsabilitatea socială corporativă. Însă aceste măsuri sunt voluntare și și-au dovedit ineficiența, căci de multe ori nu sunt puse în aplicare sau nu sunt destul de ambițioase, iar încălcarea drepturilor omului și daunele asupra mediului continuă să se răspândească de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare. De aceea avem nevoie de o lege europeană CU CARACTER OBLIGATORIU.
Din moment ce auto-angajamentul voluntar al companiilor nu funcționează, ele trebuie forțate să respecte drepturile omului și mediul înconjurător, atât în cadrul propriilor operațiuni, cât și în tot lanțul lor de aprovizionare. Doar o lege cu caracter obligatoriu poate realiza asta. Totuși, domeniul de aplicare al acestei directive obligatorii privind măsurile de precauție (due diligence) pentru drepturile omului și mediul înconjurător (mHREDD) trebuie neapărat să includă toți subcontractorii din lanțul de aprovizionare.
Un element-cheie al acestei legislații obligatorii privind drepturile omului este introducerea răspunderii civile, adică multinaționalele ale căror activități provoacă încălcări ale drepturilor omului și deteriorarea mediului înconjurător sunt obligate să plătească pentru daunele produse. E important de menționat faptul că sarcina probei le revine companiilor, și nu victimelor – care sunt de obicei grupuri vulnerabile, precum migranții, muncitorii femei și micii fermieri.
O lege obligatorie privind lanțul de aprovizionare ar putea ajuta la tragerea la răspundere a companiilor pentru a asigura salarii și venituri suficiente traiului, libertate de asociere și negocieri colective, practici corespunzătoare privind sănătatea și siguranța, un statut legal sigur și protecție împotriva discriminării de gen a grupurilor de muncitori vulnerabili. În prezent, muncitorilor nu le este permis să formeze sindicate și să se organizeze pentru a cere condiții mai bune de lucru. Dacă fac asta, ei pot fi discriminați și pot fi supuși unor amenințări sau atacuri.
Accesul la justiție pentru victimele abuzului corporațiilor este extrem de dificil și nu duce aproape niciodată la o remediere care să repare sau să ofere compensații pentru daunele provocte de activitățile lor comerciales. Iar asta se întâmplă în cazul grupurilor vulnerabile al căror statut legal și judiciar este de obicei unul deja dificil. O lege obligatorie ar putea întări poziția grupurilor vulnerabile de muncitori.
Multe țări producătoare de alimente din Sudul Global suferă de pe urma acaparării de terenuri de către corporațiile străine. Grupurile deja vulnerabile, cum sunt micii întreprinzători și populațiile indigene, sunt în mod special afectate de acapararea terenurilor și sunt astfel strămutate. O lege europeană puternică privind lanțurile de aprovizionare le-ar putea proteja drepturile de proprietate asupra terenurilor și ar putea trage la răspundere companiile pentru acaparările ilegale de terenuri.
Pentru a trage companiile la răspundere, noi cerem o legislație puternică și obligatorie de tipul due diligence pentru protejarea drepturilor omului. Din cauza magnitudinii încălcărilor drepturilor omului și ale muncitorilor, a distrugerii mediului, precum și a acapărarii terenurilor și a strămutării forțate de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare, companiile agro-alimentare ar trebui să fie clasificate drept întreprinderi de mare risc. Trebuie să depunem toate eforturile posibile pentru a asigura salarii și venituri suficiente traiului, pentru a obține libertate de asociere și negocieri colective, practici cuprinzătoare privind sănătatea și siguranța, statut legal sigur, precum și protecție împotriva discriminării de gen – în special pentru muncitori migranți, femei și mici întreprinzători. Crearea acestui proiect de lege european a început în aprilie 2020. În marite 2021, Parlamentul European a adoptat un raport care sprijină standarde puternice și ambițioase de due diligence. Acum este în sarcina comisarilor Didier Reynders (Justiție) și Thierry Breton (Piața internă) să redacteze o propunere de directivă. Vocea vicepreședintei Comisiei Europene pentru Valori și Transparență, Věra Jourová, va avea de asemenea o influență foarte mare în această chestiune.
Acum totul depinde de noi: Scrie-le comisarilor Reynders și Breton și vicepreședintei Jourová. Spune-le că trebuie să protejăm ACUM drepturile omului și mediul cu o legislație puternică de tipul due diligence! FĂRĂ ALTE AMÂNĂRI!